Despre mine

IUBESC

Ador frumosul! Iubesc să îl scot în evidență și insist să îmi expun sentimentele, trăirile, viața mea prin fotografie. Pentru mine fiecare ședință foto trebuie să aibă o poveste. Când revăd cadrele, vreau să simt și să retrăiesc povestea creată! Iubesc să întâlnesc oameni noi și iubesc oamenii. Iubesc frumosul!
De fiecare dată când sunt eu, aparatul meu foto și persoana care urmează să fie fotografiată, îmi amintesc cu drag de marele meu vis pe care îl aveam, și care acum e realitate!
Aș vorbi despre fotografie și despre relația noastră de iubire nu o zi întreagă, ci o viață!


E.S: Când ați început fotografia? Cum ați ajuns să vă ocupați de fotografie?

Leea Onufrei: Fotografia pentru mine a fost pură pasiune. Nimeni din familie sau apropiați nu au avut tangență cu fotografia, ca să „mă influiențeze”. M-am lăsat purtată de val și am încercat să învăț cât mai multe, să fotografiez chestii banale dar puse sub o altă formă, astfel încât să atrag atenția celor din jur. Chiar de prin clasele gimnaziale vedeam puțin altfel lucrurile și încercam să surprind altceva într-o „poză”, chiar dacă singurul „aparat foto” era un telefon.
În perioada liceului mi-am dat seama că într-adevăr îmi place! Că vreau să fac ceva frumos. M-a atras foarte mult fotografia de portret. Știu că visam la un aparat foto mai decent, și tot timpul îmi ziceam: ce frumos ar fi să pot să mă joc cu o față de om, să îi surprind stările, să scot în evidență partea sensibilă a personei și frumosul, o a doua față a lor pe care nu o cunoaște nimeni.
Timpul a trecut, și după ce „am chinuit ” bine un compact, am avut parte de primul meu DSRL. Așa nimeni și nimic nu m-a putut opri să îmi îndeplinesc visul.
Am studiat despre fotografia portret, am urmat câteva cursuri de fotografie care ulterior m-au ajutat mult.

E.S: Care au fost primele experiențe de fotograf profesionist?

Leea Onufrei: Poate că „profesionist” e prea mult spus. Aici părerile sunt împărțite.
Primele experiențe? Vreau să spun că în momentul în care am început să fiu contactată pentru ședințe foto private, evenimente importante și așa mai departe, am înțeles că cei din jur îmi urmăreau activitatea fotografică și doreau să aibă fotografii realizate de mine. Așa am devenit cunoscută și apreciată în același timp. Bineînțeles că au fost și critici, dar le-am luat ca și critici constructive, care m-au ajutat extrem de mult!

Experiența faină a fost atunci când am început să primesc sfaturi de la alți fotografi, mult mai buni decât mine, pe care îi urmăream de ceva vreme. A fost o dovadă că am reușit să fotografiez altfel, și am ieșit din acel tipar. Poate că și de asta am atras privirile multora.

E.S: Domnișoară Leea, în portofoliul de pe site-ul dumneavoastră (www.leeaonufrei.ro) am observat foarte multe portrete. Este portretul cea mai importantă ramură pentru dumneavoastră? Dacă da, ce anume v-a îndreptat spre fotografia de tip portret și cum e să fii atât de dedicat acestui tip de fotografie? De ce nu alt tip de fotografie?

Leea Onufrei: Cum am mai spus, am fost atrasă de fotografia de tip portret. Așa am simțit. Și da! Portretul este tipul de fotografie cu care vreau să mă joc mult timp!

Repet: nu am fost influiențată de ceva sau cineva. Nu am stat să gândesc ce vreau să fotografiez sau care gen de fotografie. Din start am ales portretul. Mi se pare mai special. Îmi place să fiu delicată cu modelele pe care le fotografiez și să scot în evidență ceva frumos.

Mă dedic maxim! Tot timpul le spun clienților mei „încearcă să te gândești că faci o ședință foto specială pentru tine. Nu ieșim la niște poze în parc.” La o ședință foto, mă unesc din start cu persoana pe care trebuie să o fotografiez.

În momentul în care nu cunosc persoana, tot timpul, înainte de ședință o invit la o cafea. Așa pot discuta cu ea despre orice și pentru câteva ore ne împrietenim. Consider că trebuie să se formeze o relație între fotograf și model, ca el să prindă încredere în tine și să nu fie copleșit de rușine, timiditate. Așa totul va veni de la sine și totul se va termina cu niște fotografii superbe.

E.S: Cum e cu fotografiatul persoanelor? E dificil să le prinzi într-un cadru bun? Trebuie să le studiezi sau le prinzi spontan?

Leea Onufrei: Cineva m-a învățat că atunci când am de fotografiat o persoană, să o analizez. Trebuie să te uiți atent ca să nu faci greșeala să îi scoți în evidență defectele sau chestiile care nu o avantajează.

Ca și fotograf de portrete, aș spune că acest tip de fotografie este cel mai greu. Un fotograf de evenimente spune că tipul lui de fotografie este mai greu. Fiecare fotograf se dedică pentru asta și muncește pentru ca munca lui să fie una reușită.

Nu îmi place spontaneitatea în fotografie, cel puțin la portret. Nu am încercat, și dacă aș încerca sunt sigură că și un amator ar face o fotografie mai bună decât mine.

Ador să am tot timpul din lume când fotografiez o persoană; îmi place să gândesc fiecare gest, poziția umerilor, unde privim, cum stăm și multe alte detalii.

E.S: Contează aparatul cu care lucrezi sau omul din spatele obiectivului? Există lucruri pe care le surprinde fotografia, însă nu le vede ochiul liber?

Leea Onufrei: Aparatul de fotografiat nu contează atât de mult. Te ajută ce este drept. Te ajută să realizezi fotografii de calitate înaltă, dar nu te ajută să ai idei mai bune. La un moment dat, ajungi să fii una cu aparatul de fotografiat. Trebuie să îl studiezi, să știi să îl folosești. După ce avansezi în fotografie, simți nevoia de un aparat foto mai bun, pentru că te folosești de multe chestii pe care le are în meniu. Nu intru în detalii, dar sunt multe butoane.

E.S: Ce i-ați sfătui pe tinerii care ar vrea să se apuce de fotografie, dar nu știu cum să înceapă?

Leea Onufrei: Să pună în aplicare fiecare idee. Să nu le fie rușine de ceea ce gândesc. În artă nu ai cum să greșești. Cel mai mare sfat ar fi : fă exact așa cum simți! Mai apoi, mult exercițiu și multe cadre!

E.S: Îți mulțumesc Leea pentru timpul și răspunsurile acordate.

Leea Onufrei: Plăcerea a fost de partea mea și aștept cu mare drag un alt interviu în care să îți povestesc mai multe!